1. Valea Horaietii este un anonimat al istoriei. Daca sub raport geografic hartile militare n-au putut sa o ignore, din punct de vedere istoric ea impartaseste soarta criptica a atator vai din tara, in care urmele pasilor voievodali sunt dosite de vremuri potrivnice, amestecate de botforii cotropitorilor si spulberate de copitele cailor marunti, de stepa.
A o scutura de ceata si intuneric este o intreprindere temerara, echivalenta cu deschiderea unei mine intr-o regiune muntoasa in care numai profilul zonei presupune filoanele de aur.
Istoriografia vaii Horaiata este ca si inexistenta. La inceputul secolului al XX-lea un invatator cu inima mare intuieste si se infioara de adancimea nepatrunsului, ii smulge doar o legenda despre intemeierea satului Bogdanesti si cu acest trofeu cantoneaza in contemporaneitate cu darzenia unui infrant de o clipa si, ca o compensatie la refuzul vremurilor batrane, exploreaza cu atata tenacitate, infrigurare si sinceritate istoria satului, incat aceasta este publicata si data ca model de monografie in Monitorul Oficial, iar forul cel mai de sus transmite oficial autorului felicitari telegrafice.
Cativa ani mai tarziu, un alt om de suflet, dar si cu o certa vocatie de investigatie a trecutului, preotul Ion Antonovici, episcopul de mai tarziu, Iacov Antonovici, patrunde pentru prima oara in adancul istoriei al unor meleaguri invecinate cu Valea Horaietii, receptandu-i cu exactitate si piosenie ecourile prelungi si indepartate.
2. Ca aceasta carte va reusi sa dezanonimizeze Valea Horaietii, inscriind-o ca parte constitutiva a istoriei poporului roman, o va confirma cititorul competent si posterioritatea critica. Ea incepe sa fie scrisa la capatul a treisprezece ani de munca intensiva, adesea istovitoare si cu nenumarata privatiuni. Munca de arhiva este ispititoare, dar si, mai ales, ingrata. Incepi studiul documentului cu sperante si-l termini de cele mai multe ori cu deziluzii. Parcurgi sute de documente si nu te alegi cu nici o lescaie. Nicaieri zicala cu cautarea acului in carul cu fan nu-si are mai deplina aplicare ca aici, exprimand la modul cel mai concentrat si palpabil caracterul lucrului in arhiva. La aceasta trebuie adaugat, in afara numeroaselor documente banuite a fi surse de informatii trebuitoare, un alt factor cu o pondere, daca nu chiar mai insemnata in cantarul dificultatilor, anume grafia documentului, adesea insurmontabila. Scrierea de mana cu litere chirilice confera documentului particularitati de unicat privite nu de grafolog, ci de un cititor comun. Scribul, adesea scolit de un dascal din sat, e absolvit de orice constrangere grafica: el da literelor forma pe care o poate sau cea mai potrivita gustului sau personal, leaga literele in silabe si in cuvinte arbitrar, suprascrie cand si unde nu te astepti.
Cei interesati de aparitia lucrarii si care ma asaltau mereu cu intrebari, daca nu despre terminarea ei, atunci cel putin despre stadiul la care am ajuns, nu de putine ori sceptici, vor intelege acum de ce raspunsul meu invariabil cadea piezis, alaturi de asteptarile lor. Deschisesem un drum neumblat intr-o padure de liane virgina, necalcata si nestricata de mana omului. Miza noastra a fost perseverenta.
3. Intoarcerea spre trecut e o trasatura definitorie, e o caracteristica imuabila inscrisa in codul genetic al fiintei umane. Este o lege inexorabila careia omul nu i se poate sustrage. Grecii au intuit acest mare adevar si au facut din el nucleul sublim al legendei lui Orfeu si a Euridicei. Daca la antici reprospectiva se incheie cu o drama, Euridice, vazuta de privirea intoarsa irezistibil a lui Orfeu, se volatilizeaza, iar sotia lui Lot din Biblie, nesocotind porunca ingerilor de a nu se uita indarat, se preschimba intr-o stanca de sare, la romani, gestul e incununat de o revelatie - Sfantu Petru a afla minunea pe care Domnul a facuse la rugamintea lui: izvorul se convertise in ce a fost el inainte, un Fat Frumos. Noi nu numai ca nu ne putem opune constrangerii exercitate de experienta acumulata in milenii de fiinta umana, ci din contra ne supunem ei, o cautam pentru a o cunoaste, caci astfel vom dobandi puterea de a intelege minunea Invierii.
Prelungirea tacerii asupra trecutului unei regiuni, in speta Valea Horaietii, ar putea sa acrediteze ideea unui pustiu demografic. A mentine "tabula rasa" fata de inaintasii indepartati ai acestor locuri, care au umezit cu sange nisipul dealurilor ce flancheaza valea, care s-au luptat cu pamantul pentru a-i smulge roadele putine, "ii este inimii durere", cum spune cronicarul.
4. Includerea onomasticii ca parte a subtitlului lucrarii ar putea sa apara neavizatilor ca un adaos inadecvat contextului. Folosim termenul de onomastica in acceptiunea obisnuita a notiunii, de antroponimie, nume de oameni, si de toponimie, nume de locuri. In acest sens, onomastica este un ajutor inestimabil al cercetarii istorice. Relatia dintre antroponimie si toponimie pe de o parte si istorie pe de alta parte este atat de stransa si de interdependenta, incat intelegerea uneia fara a celeilalte este incompleta. Numele in ultima istanta este o determinanta sociala, el isi are radacinile in viata materiala si spirituala a unei colectivitati umane mai largi sau mai restranse spatial. Antroponime ca Bogdan, Parvu, Vlad ne spun de o populatie slava-romana care a trait pe aceste meleaguri si care a dat nastere oiconimelor Bogdanesti, Parvesti si Vladesti. Toponimele ca Barjova, Lipovat sunt nume de origine slava. Prin ele se confirma un fapt istoric si anume ca pe Valea Horaietii, o vreme a fost o populatie amestecata de slavi si romani, ce-au vietuit pasnic. Dealul si Rapa Catanei de pe versantul de vest al dealului care strajuieste Valea Horaietii in dreptul satului Orgoiesti se explica drept un reflex in toponimie al luptelor din 1716-1718, purtate si pe teritoriul vaii Horaiata. Biholarie, toponim ce numeste terenul la N-V de Movila, este o relicva in limba a cresterii de bivoli pe valea respectiva.
5. Poate si n-ar trebui sa surprinda ideea de istorie a unei vai. O anumita imprevizibilitate e data de noutatea sai de traducerea ei in practica, dar nu de adevarul ei. Istorie nu au numai marile colectivitati. Istorie este pretutindeni unde actioneaza oameni, indiferent de intinderea comunitatii lor. Nu exista loc fara istorie, ci numai locuri a caror istorie este necunoscuta. Fiecare palma de pamant de pe cuprinsul tarii este o fila inca nescrisa de istorie a popurului roman. Noi scriem aceasta fila la un indemn al suferintelor in anonimat ale umbrelor care isi plang pierderea identitatii. Este poate cea mai inalta datorie morala si cea mai sublima gratitudine sa le redau in cartea aceasta viata si numele oamenilor care au fost si sub imperiul experientei carora, fara putinta de sustragere, noi gandim, simtim si actionam.
Prin insusi caracterul restrictiv, istoria noastra se refuza modului de a privi disciplina respectiva ca o biografie a domnitorilor, condamnat definitiv si irevocabil de marele om politic Mihail Kogalniceanu. Noi cercetam viata economica, sociala, politica si spirituala a unei regiuni departe de resedinta domneasca, dar cu deschidere spre artera principala care leaga Moldova de Jos de capitala, indreptandu-ne atentia spre oameni care au trait pe aceste meleaguri cu problemele ce i-au framantat de-a lungul veacurilor. Vom cauta sa surprindem germeni de civilizatie si cultura care au iesit pentru un moment la suprafata, au fulgerat vatra acestei vai pentru o clipa si apoi au disparut; reflexele luminilor pastrandu-se in memoria colectiva sub forma de ziceri, anecdote si legende incalzindu-ne cu flacara lor iarna sufletelor noastre, "Les pays sans legendes sont condamnes a mourir de froid" spune un mare poet francez. Fortele spirituale native care au avut si sansa conditiilor prielnice pentru dezvoltare si cultivara au rezistat uitarii, s-au facut publice, au iesit in larg si au patruns in constiinta posteritatii, au dobandit si in cartea noastra relevanta si relief.
Caracterul istorie noastre centrate cu deosebire pe viata comunitatii locale nu este exclusivist, ci numai prioritar. Caci oriunde s-a simtit o prezumtiva prezenta domneasca, cercetarea s-a precipitat, aprofundandu-se pentru ca sa poata gasi urmele reale, incontestabile ale ei. Nu ascundem bucuria si mandria totodata ce am simtit-o atunci cand iscodirile noastre au depistat pasi ai marilor voievozi pe Valea Horaietii, ai lui Stefan cel Mare, Petru Rares sau Alexandru Ioan Cuza.
Ca cercetator imbibat pana in fibra cea mai intima de mireasma vaii, am fost constient de ispita alunecarii in apologie si infrumusetare artificiala a faptelor, a evenimentelor si a oamenilor. De aceea vom veghea mereu la cumpana adevarului si dreptatii atunci cand va trebui sa supunem interpretarii si judecatii de valoare intamplarile si actiuniloe oamenilor, ferindu-ne de paseism si idealizare, lasand functionarea spiritului critic in libertatea deplina, fara nici cea mai mica opreliste.
6. Amanuntul este piatra noastra de incercare. Handicapata prin titlu si subiect restrictiv, lucrarea trebuie sa razbata la inima cititorului prin modul de abordare si prezentare a detaliului. De fapt importanta subiectului este relativa si laxa. Are atatea determinante, incat e greu ca cititorul avizat chiar si liber de prejudecati sa le prevada in totalitate atunci cand incearca o apreciere. Si apoi, chiar daca ar ajunge la o convingere despre importanta subiectului tratat, acesta nu confera valoare reala cartii. "Valoarea intrinseca a unei carti nu depinde de importanta subiectului (altminteri teologii si-ar impune de departe intaietatea), ci de modul de a aborda accidentalul si insignifiantul, de a stapani infimul. Esentialul n-a cerut niciodata un dram de talent", sunea Cioran. Filozoful vizeaza ambele aspecte ale atacarii amanuntului; stiintific si estetic. Primul angajeaza capacitatea de interpretare si de intelegere intr-un sistem de semnificatii, iar al doilea se refera la haina ce o imbraca, la culoarea, expresivitatea si plasticitatea accidentalului. Ambele laturi, fiecare cu specificul ei, instruiesc si incanta.
O informatie marunta, secundara dobandeste o importanta principala cu atat mai neobisnuita, cu cat se refera la o epoca de mult apusa. Ea este de o inestimabila valoare pentru cunoasterea vietii oamenilor despre care stirile ajunse pana la noi sunt numai de ordin general. Poate nu este lipsit de interes sa amintim aici de "Domesday Book", o carte unica in istoria Europei, intocmita in 1084, alcatuita din porunca regelui William Cuceritorul, ce cuprinde date de o asa amanuntire si precizie a detaliului, incat sunt insirate in ea si numele tuturor arendasilor dintr-o anumita parte a tarii, dovedindu-se astfel o sursa de nepretuita valoare pentru cunoasterea Angliei medievale. O serie de manifestari stiintifice, prilejuite de implinirea a 900 de ani de la aparitie, a marcat valoarea deosebita a operei.
7. Lucrand pe un teren zgarcit in stiri, apelul la supozitie a fost mijlocul speraclul cu ajutorul caruia am incercat descuierea usilor ferecate. Ipoteza este o scanteiere a imaginatiei si o sarbatoare a spiritului care celebreaza inceputul deblocarii unor drumuri infundate. au fost situatii in mersul cercetarii cand ipotezele au facut sa avanseze cunoasterea, dar si dintre acele in care ipotezele nu au gasit sprijin documentar suficient pentru a se converti in fapte reale si concluzii sigure. Aceste din urma situatii nu au fost lasate de-o parte, ele vor figura in carte ca niste usi intredeschise, urmand ca posteritatea, sprijinindu-se pe noi documente care nu ne-au fost noua cunoscute, sa le deschida sau sa le inchida definitiv.
8. Ansamblul de informatii care a stat la baza acestui studiu este surprinzator, acoperind domenii ce ar putea sa para exterioare, daca se ignora caracterul interdisciplinar, tot mai irecuzabil al stiintelor moderne.
Istorii propriu-zise, cronicele modovene, istorii ale culturii civilizatiilor, ale limbii romane si ale artei, studii de lingvistica, de onomastica, de sociologie, mitologie, monografii, periodice de lingvistica, de limba romana, de folclor, toate au fost convocate si supuse cercetarii atente, adesea insotite de conspecte numeroase, pentru a da orizont si profunzime studierii fragmentului istorico-social de pe un areal rastrans, dar integrat perfect in viata poporului roman.
Mii de documente si hrisoave domnesti, ispisoace si surete, utice, zapise, marturii hotarnice, scrisori particulare din arhivele din Barlad, Vaslui, Iasi, Bucuresti, cu deosebire cele din Arhivele Statului, Filiala Iasi, din biblioteci, in special Biblioteca "Mihai Eminescu", din Iasi, buchisite pe caiete timp de aproape zece ani de zile, m-au pus in contact cu fapte, intamplari si oameni din cele mai vechi timpuri de pe Valea Horaietii.
O ancheta sociala intreprinsa potrivit recomandarilor stiintifice ale celei mai autorizate voci in materie, in toate satele de pe Valea Horaietii, a urmarit sa exploreze traditii, legende si anecdote cu privire la infiintarea satelor, sa identifice si sa explice toponimia locala.
9. Continutul cartii este organizat pe capitole. Primul capitol cuprinde o caracterizare geografica a teritoriului. Capitolul al doilea trateaza despre preistorie si epoca veche pana in secolul al XI-lea. Materialul din urmatoarele cinci capitole este grupat pe secole. Capitolul al treilea relateaza istoria vaii intre secolele al XI-lea -al XIV, capitolul al patrulea, evenimentele dintre secolele al XV-lea si al XVI-lea, capitolul al cincilea se ocupa de istoria vaii intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, iar ultimile doua capitole au in vedere cate un secol, capitolul al saselea, secolul al XIX-lea si capitolul al saptelea, secolul al XX-lea.
Granitele capitolelor stabilite cronologic sunt conventionale, intelegandu-se de la sine ca ele nu au corespondente transante in desfasurarea faptelor, a procesului istoric continuu, asemenea unei ape pe albia raului. Delimitarea este motivata numai din punct de vedere structural, pentru organizarea materialului.
Vom urmari cu precadere soarta satelor, nasterea si disparitia unora dintre ele, viata economica, sociala, administrativa, religioasa, culturala, miscarile de populatie. O serie lunga de slujbasi, de la vatafi, vornici, polcovnici, capitani si pana la dregatori cu cea mai inalta functie, va trece prin fata cititorului in paralel cu alta serie de slujbasi ai condeiului, de la umilul dascal din sat ce scrie diata batranei septuagenare si pana la dieci de cancelarie domneasca sau de la curtile boieresti.
Uneori, din nevoia reconstituirii cat mai exacte a faptelor, aria investigatiei a depasit limitele impuse de titlu, atragand in obiectivul cercetarii sate limitrofe sau chiar si mai indepartate de Valea Horaietii, care in vechime acoperea cu numele ei vaile laturalnice, ea fiind reperul principal in hrisoavele domnesti pentru aceste locuri. O atentie deosebita am acordat antroponimelor si toponimelor. Tratarea lor difera. Cele din capitolul al IV-lea au fost discutate o data cu satele in care apar in documente si numai acele nume care, intrun fel sau altul, sunt legate de Valea Horaietii. Cele din capitolele V, VI, sunt excerptate din documentele epocii avute in vedere de fiecare capitol si introduse in cate un inventar separat pentru fiecare categorie onomastica, antroponime si toponime, la sfarsitul capitolului respectiv. Antroponimele din cap. VII vor fi discutate deosebit de cele din capitolele anterioare, iar toponimele la fel ca cele din capitolele de mai sus.
10. Limitele lucrarii sunt inerente precum adevarul ultim, o himera. daca ar fi sa luam in consideratie numai baza de informatii, prin forta lucrurilor neexhaustiva - sa amintesc doar ca Arhivele Centrale de la Bucuresti nu m-au avut ca oaspete decat doua zile - si inca ar fi ajuns pentru ca autorul sa anticipeze multumiri tuturor celor care, aplecati cu buna credinta si competenta asupra cartii, o vor completa si imbunatati. Oricand pot aparea documente si adevaruri necunsocute noua, care sa acopere spatiile albe, sa aduca corestive opiniilor si sa rastoarne concluziile noastre.
Suntem constienti de caracterul perfectibil al lucrarii si nu ne facem iluzia de a fi spus totul despre istoria vaii. Urcarea unei trepte mai sus in cunoasterea ei va fi echivalenta pentru autor cu postura profesorului care nu are o satisfactie mai deplina decat pe aceea de a se vedea depasit de discipolul sau.
11. Cartea se adreseaza unui cerc larg de cititori, desi, la prima vedere, afirmatia ar putea sa apara in discordanta cu obiectul ei. Este adevarat ca avem de-a face cu o istorie restrictiva, dar nu este mai putin adevarat ca aceasta este o parte integranta a istoriei tarii si ca atare interes pot gasi in ea toti acei carora le este scumpa istoria poporului roman.
Monografistilor, genealogistilor, cercetatorilor toponomastici si antroponomastici li se ofera o investigatie similara preocuparilor lor, folositoare, chiar daca opiniile autorului ar servi doar ca referinte sau ca parte oponenta, parerile diferite antreneaza si scot adevarul la suprafata.
Tuturor, dar cu deosebire celor care sunt legati intr-un fel sau altul de meleagurile vaii, cartea de fata ambitioneaza sa le serveasca drept o mica enciclopedie, care sa fie deschisa si consultata ori de cate ori se va simti trebuinta de informare si explicitare. O anumita disociere in randul cititorilor exista prin inserarea amanuntului de interes mai mult local in subsolul paginii.
12. Daca aceasta carte va reusi sa adauge un dram de dragoste pentru oameni, patrie si locurile natale si de iubire a frumosului in gandire si expresie, atunci aceasta ne-ar fi cea mai mare multumire si cea mai generoasa rasplata.
Este o indatorire de onoare placuta totodata sa exprimam si pe aceasta cale gratitudinea sincera fata de toti acei care m-au stimulat si in special fata de colectivul de la Arhivele Statului, filiala Iasi, pentru amabilitatea si promptitudinea dezinteresata, punandu-ne la dispozitie ani de-a randul mormane de documente.
"Valea Horaietii- istorie si onomastica de la origine pana in prezent" de Horia Stamatin
