Timpul de frecventare a școlii în mediul rural a variat, dar cu o tendințã evidentã de prelungire. Încã de la sfârșitul secolului trecut, apar la școala din Bogdãnești absolvenți a cinci clase. Pânã în anul școlar 1925-1926, toți absolvenții școlii primare și cei care vor urma o școalã superioarã trebuiau sã mai facã și clasa a V-a. Din acest an școlar și pânã în 1934, toți absolvenții școlii primare aveau patru clase.
Începând cu anul 1934, se regãsesc alãturi de absolvenții a patru clase si dintre acei cu cinci, apoi șase și șapte clase pânã în anul școlar 1947-1948. Aceste trei clase peste cele patru primare purtau nume variate: curs complementar, curs de adulți școalã de adulți, curs superior primar sau curs supraprimar.
Învãțãmântul dincolo de cel elementar, deși era obligatoriu potrivit articolului 24 din Constituția din 1923, care prevedea obligativitatea și gratuitatea învãțãmântului primar de la 7 la 16 ani, nu era urmat de toți elevii. Se efectua cu programe, evidența cursanților, cu notare și cu examen la fiecare din cele trei clase ținut în fața unei comisii în frunte cu învãțãtorul.
Un „curs cu analfabeții", cuprinzând amândouã sexele, între 18 și 55 de ani hotãrât conform ordinului Fundației Culturale Regale, dupã dispoziția mareșalului Ion Antonescu, sã funcționeze în toate școlile, începând de la 10 ian. 1944 și pânã la 15 martie același an, cu trei zile pe sãptãmânã, lunea, miercurea și sâmbãta, între orele 15-17, nu pare sã fi fost tradus în faptã.
Prin reforma învãțãmântului din 1948, cursul elementar de patru clase se completeazã cu încã trei clase, dar spre deosebire de cele din cursul complemenntar sau de adulți, acum erau obligatorii. Prin același act normativ se prelungește durata școlarizãrii și prin organizarea învãțãmântului preșcolar, compartimentat în douã grupe: grupa micã, 3-5 ani și grupa mare, 5-7 ani. Prima grãdinițã, cum se numea atunci, s-a deschis în octombrie 1948, pe lângã școala din Bogdãnești, având ca educatoare pe Natalia Stamatin.
Prin aceeași reformã, din 1948, se hotãrãște lichidarea analfabetismului. Încã din 1947 se prevedea obligația fiecãrui învãțãtor de a presta douã ore la cursurile de alfabetizare. Ele se organizeazã în douã cicluri: ciclul unu îi îngloba pe cei care nu știau deloc carte și ciclul doi pe cei care mai fãcuserã una, douã clase și erau în stare sã descifreze și sã scrie literele alfabetului. Toți învãțãtorii au fost mobilizați, precum și preoții în aceastã acțiune naționalã. Cursurile se desfãșurau din iarna pânã în primãvarã, în sãlile de clasã, seara. Pentru cei care lipseau, învãțãtorul trebuia sã meargã la domiciliul acestora. Uneori se întâmpla cã aceștia o fugeau de acasã pe ușa salvãrii altãdatã de preceptor, acum de luminã atunci de sãrãcie, acum de ignoranțã, care merg mânã în mânã.
Din anul școlar 1964-1965, școala generalã de 7 ani se transformã prin adãugarea clasei a opta, în școala generalã de 8 ani. Va dura pânã în anul școlar 1969-1970, când are loc o altã lungire a duratei de școlarizare, cu încã doi ani de studiu devenind astfel școalã medie de 10 ani și care trebuia sã fie urmatã de toți absolvenții ciclului doi de 8 ani. Pentru o mai mare identificare cu acest tip de școalã, din anul școlar 1975-1976, clasele a IX-a și a X-a se vor numi anul I și anul II de liceu. Dupã doi ani s-a revenit la forma veche. În 1980, se revine la învãțãmântul de opt ani. Din anul școlar 2000 se planificã încã o clasã, a IX-a, pe lângã cele existente.
Diminuarea populației școlare, ca urmare a exodului țãranilor spre oraș, a dus la încetarea învãțãmântului de 8 ani la școlile Ulea, în anul școlar 1979-1980, când a fost mutat la Unțești, și la Orgoiești, în anul școlar 1985-1986, când a fost transferat la Bogdãnești.
Efect al dispoziției ca toți funcționarii sau aspiranții la un post plãtit de stat sã aibã opt clase, se deschide pe lângã școala de centru din Bogdãnești un curs fãrã frecvențã pentru clasele V-VIII, începând cu anul școlar 1973-1974. Obiecte de studiu: limba și literatura românã, istoria, matematica, fizica, chimia, biologia și geografia. Examenele se țineau în douã sesiuni, una în decembrie-ianuarie și a doua între 5-20 aprilie. Constau în douã probe scrise și orale, pentru fiecare obiect. Cursurile fãrã frecvențã au durat șase ani.
E puțin probabil ca nivelul de culturã generalã sã se fi ridicat la majoritatea cursanților mai mult de genunchiul broaștei. Mulți, ca sã ne exprimãm eufemistic, erau oameni politici, membri de partid, fațã de care atitudinea timoratã a examinatorilor, inoculatã de bãieții cu ochi albaștri, dãinuia încã - erau oameni în posturi de conducere administrative, sau dintre acei pe mâinile cãrora se vânturau produsele agricole și animaliere, atât de strașnic drãmuite.
În fața unei situații ingrate, profesorul, dacã nu era coruptibil, acorda note de complezențã și rar din cele care oglindeau fidel adevãrata valoare a cursantului.
"Valea Horaietii- istorie si onomastica de la origine pana in prezent" de Horia Stamatin
