Comitetul scolar, Consiliul pedagogic

În primele decenii ale secolului XX, comitetul școlar era un grup de sãteni, fruntași ai satului, aleși din rândul pãrinților cu odrasle la școalã. Comitetul prin membrii lui de vazã avea autoritatea de decizie, pe care o lua ori de câte ori era convocat de învãțãtori pentru bunul mers al școlii. Ca de exemplu: aprovizionarea cu lemne de foc, repararea mobilierului, procurarea materialului didactic, repararea școlii etc. Cheltuielile din bugetul școlii se fãceau cu aprobarea comitetului școlar. Deși atribuțiile principale erau de ordin administrativ, el sprijinea pe învãțãtor și în școlarizarea copiilor. Dupã reforma din 1948, școlile din satele componente ale comunei pierd o parte din autonomia lor, intrând în anumite raporturi de subordonare fațã de școala de la centrul comunei atât de ordin administrativ, cât și didactic. În aceastã conjuncturã iau ființã consiliile pedagogice, organe colective de monitorizare a activitãții didactice din toate școlile de pe raza comunei. Consiliile pedagogice erau și sunt conduse de directorul școlii de la școala generalã. țin ședințe lunare, cu deosebire la începutul anului școlar, când se stabilesc normele didactice, când se repartizeazã clasele la școlile cu mai mulți învãțãtori și catedrele profesorilor. Cu câteva sãptãmâni înainte de încheierea trimestrului, ședința consiliului pedagogic este destinatã analizei situației la învãțãturã. Directorul școlii de centru în expunerea sa scrisã face observații pertinente asupra orelor la care a asistat, asupra situației procesului instructiv educativ precum și a disciplinei din școalã. În alte ședințe se trateazã probleme pedagogice cu privire la predare și evaluare, la nivelul de pregãtire al elevilor. Desfãșurarea activitãții este consemnatã într-un proces verbal, în condica de ședințe a consiliului pedagogic. "Valea Horaietii- istorie si onomastica de la origine pana in prezent" de Horia Stamatin