Activitãți culturale.
Cele mai multe se desfãșurau în cadrul cãminului cultural. În fiecare centru de comunã se afla câte un cãmin cultural. Înainte de 1935, în Bogdãnești exista un cãmin cultural numit „Marele Voievod Mihai", afiliat apoi la Fundația Regalã din anul 1935.
Este perioada când profesorul Dimitrie Gusti își ducea activitatea sa de cercetare a zonelor rurale, trimițând în sate echipe formate din studenți și cercetãtori. Mai aproape de noi, satul Dodești, locul de naștere a dramaturgului Victor Ion Popa, a fost obiectul studiilor sociologice întreprinse de marele profesor savant. În s. Ulea ființa Cãminul cultural „Alexandru Vlahuțã", din 1936, al cãrui președinte era preotul Gh. Giurcanu.
În nici un sat din zonã nu exista un local propriu, activitatea avea loc fie într-o casã din sat, fie, cel mai adesea, în localul școlii. Cãminul era condus de un cadru didactic, degrevat de ore de curs, zelos, devotat cauzei comuniste. În deceniile VI, VII, funcția de director al cãminului cultural era una eminamente politicã, pentru cã întreaga activitate, mai mult decât în alte instituții, era subordonatã intereselor propagandistice ale comunismului.
Aproape în fiecare searã, din toamnã și pânã în primãvarã, se derulau activitãți cultural-artistice: conferințe cu caracter științific, pe o anumitã temã, de exemplu, apariția vieții pe pãmânt, structura universului etc. Desigur toate abordate prin viziunea marxist leninistã. Mai practice erau conferințele referitoare la agriculturã, creșterea animalelor, sãnãtate etc. Tot la cãmin se fãceau repetiții pentru programele artistice: piese de teatru, coruri, dansuri. Spectacolele aveau loc fie la școalã, fie într-un cadru natural, reunind mai multe comune când aveau un caracter competițional. Cele ținute la arie erau și cele mai „reușite" prin cadru și asistențã.
Odinioarã ele se țineau la umbra pãrului din curtea bisericii, cu o asistențã împãcatã prin rugãciune și receptivã la o serbare închinatã eroilor neamului, cu un program perfect adaptat, se cânta Presãrați pe-a lor morminte, Eroi au fost, eroi suni încã, Pui de lei. Acum, sub comuniști, în arșița soarelui, în trombe de praf, paie și pleavã, în zgomotul batozei, mestecând snopii de grâu, cu oamenii înnebuniți de muncã, cu fața brãzdatã alb de șiroaie de sudoare, alergând dintr-o parte în alta a batozei, de la gura, de unde desprindeau și cãrau sacii umpluți cu grâu la pestelcã, unde prindeau lanțul în jurul cãpiței de paie la traglã pentru a o târî cu tânjala trasã de boi mult departe, cu un program cinic despre viața fericitã, care în loc de desfãtare-i scârbea mai mult.
Dupã 1989, sub auspiciile forului de culturã județean, Cãminul cultural al comunei Bogdãnești organizeazã în fiecare an o manifestare cultural-artisticã câmpeneascã. Ea are loc în iulie, august, la Corlãțești. La umbra falnicului stejar legendar, în memoria colectivã dãinuind încã de pe vremea lui ștefan cel Mare, serbarea capãtã fast și solemnitate. Prin participarea și a câtorva cãmine culturale din județ, cu programe artistice, ea are caracterul unei competiții. Programul artistic este variat: ansambluri corale, soliști vocali, instrumentiști, dansuri, recitãri.
Cercurile de citit aveau un rol ascendent în deceniile șase și șapte, fiind în viziunea partidului un mijloc de culturalizare (citește de îndoctrinare) a maselor, cadrelor didactice le erau repartizate sectoare în sat, în care trebuiau sã-și desfãșoare activitatea. O datã pe sãptãmânã, seara, în zilele de nemuncã a câmpului, cadrul didactic trebuia sã meargã cu geanta burdușitã de cãrți pe care sã le împartã în sector și la o casã stabilitã trebuia sã citeascã ceva din literaturã beletristicã și sã informeze pe cei câțiva oameni adunați despre politica partidului.
"Valea Horaietii- istorie si onomastica de la origine pana in prezent" de Horia Stamatin
