Activitãți obștești. Orice muncã în agriculturã, în regimul comunist, stãtea sub semnul campaniei. Toatã suflarea satului, indiferent de locul de muncã, trebuia sã fie mobilizatã. Campaniile începeau din primãvarã și durau pânã în iarnã: campania însãmânțãrilor, întreținerii culturilor, recoltãrii și treieratuiui pãioaselor, culesul viilor și al porumbului.
Dacã scoaterea din programul de lucru din celelalte instituții se repercuta imediat asupra bunului mers al lor, prejudiciile fiind palpabile: întreruperea corespondenței poștale, agravarea bolnavilor netratați, oprirea învãțãmântului prin scoaterea elevilor și a cadrelor didactice la munca din campania agricolã nu avea repercusiuni imediate și evidente. De aceea școala, ca și armata, constituia rezerva de șoc a economiei planificate. De multe ori cadrele didactice erau învinuite de ineficiențã, nu depuseserã suficient zel în a determina elevii și oamenii sã munceascã mai cu spor.
Pentru cã retribuția zilei de muncã era derizorie, colectiviștii nu prea ieșeau la munca câmpului și atunci se întâmpla ca lanurile de porumb neculese sã fie cuprinse de brumã sau chiar ninsoare. Atunci, ca sã mai salveze din recoltã, era scoasã școala la cules. Culesul viilor la asociațiile viticole se realiza cu sprijinul total al elevilor. O sãptãmânã, douã, uneori pânã la 15 octombrie, elevii de la școlile din zonã, precum și cei aduși de la școlile din Bârlad, de dimineațã pânã searã plãteau tributul neputinței și eșecului din agricultura socialistã, la culesul strugurilor.
Dupã seceratul grâului, cadrele didactice mergeau cu elevii la adunat spice. Dacã trierișul pãioaselor întârzia, organele de partid gãseau țapul ispãșitor în cadrele didactice, care nu au dus muncã de lãmurire susținutã, care nu au scris suficiente lozinci pe gardurile satului, care nu au convins cu articole mobilizatoare la gazeta de perete de la arie etc.
Strângerea plantelor medicinale cãdea tot în sarcina școlii, ce, împreunã cu elevii, ieșea la cules de floare de tei, de mușețel, de mãcieșe etc. la care se mai adãuga, colac peste pupãzã, și îndeplinirea planului la sticle și borcane, maculaturã, fier vechi.
Dacã în 1903 se gãseau 20 de femei în s. Bogdãnești care creșteau viermi de mãtase, prin deceniile șapte, opt, aceastã îndeletnicire devenise obligatorie, și tot în sarcina învãțãtorilor și profesorilor. Fiecãrei școli i se repartiza câte o cantitate de semințe de viermi de mãtase, apoi, împãrțitã pe cadrele didactice, acestea trebuiau sã-i creascã și sã predea o cantitate de gogoși de mãtase dinainte fixatã.
În rapoartele de activitate ale cadrelor didactice un spațiu larg ocupa activitatea extrașcolarã. Ele sunt un tablou grãitor al supliciului pe care a trebuit sã-l plãteascã școala româneascã în perioada dictaturii comuniste.
"Valea Horaietii- istorie si onomastica de la origine pana in prezent" de Horia Stamatin
