Invatamantul prescolar

Învãțãmântul preșcolar din mediul rural a fost legiferat prin reforma învãțãmântului din 1948. Treptat se vor înființa grãdinițe de copii aproape în toate satele, dar cu stabilitate precarã fie din cauza micșorãrii nașterilor, fie din motive de ordin economic. Localuri proprii nu existã, ele funcționând fie în localul școlii, fie în case particulare din sat. Organizarea învãțãmântului preșcolar a fost beneficã, realizându- se astfel douã deziderate: întâi, s-a îmbunãtãțit pregãtirea elevilor de la cl. I, prin ridicarea calitãții învãțãmântului și inclusiv mãrirea procentului de promovare în clasa urmãtoare, al doilea, a crescut numãrul brațelor de muncã prin eliberarea persoanelor care trebuiau sã supravegheze copiii mici rãmași acasã. În pofida aprecierilor cvasigenerale cã la grãdinițã educatoarele nu fac altceva decât sã se joace cu copiii, adevãrul este altul și anume cã educatoarea desfãșoarã - când existã conștiințã profesionalã - o activitate pedagogicã încadratã într-un program riguros, alcãtuit și cronometrat ca și în învãțãmântul primar. Copiii sunt împãrțiți în douã grupe: grupa micã de 3-5 ani și grupa mare de 5- 7 ani. în fiecare grupã se desfãșoarã activitãți specifice. Sunt activitãți nu numai de joacã, care și acestea nu se fac dupã ureche, ele sunt organizate în vederea atingerii unui scop instructiv și educativ, ci și activitãți speciale: de învãțare a vorbirii corecte prin povestioare, poezii, cântece, jocuri de cuvinte, de cunoaștere a mediului prin intuiție și descoperire, de scriere a semnelor grafice, componente ale literelor, de numerație etc. Dupã înființarea secției de educatoare în cadrul Liceului pedagogic, grãdinițele s-au eliberat treptat de cadrele necalificate, posturile fiind ocupate de educatoare absolvente ale acestei școii. școala Vișinari "Valea Horaietii- istorie si onomastica de la origine pana in prezent" de Horia Stamatin